Calin Alupi - Biografie

In 1940, cariera sa promițătoare este curmată brusc fiind mobilzat și trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiții extreme de supraviețuire, și printre altele cu sarcina de a desena pozițiile inamice. La armistițiu, este decorat. Se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac și piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operații până la moarte). Descoperă cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului.

In 1947, devine profesor la Academia de Belle Arte din Iași. Se căsătorește cu Sanda Constantinescu Ballif, cu care va avea o fiică în 1950, Antonina Alupi, astăzi pictoriță și profesoară de desen la Paris.
In 1954, Belle Artele din Iași se desființează ; se stabilește atunci în București cu familia sa. Este profesor la Școala medie de arte plastice din București, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iași (fostul Bele Arte) își redeschide porțiile, și se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iași, unde va trăi cu soția până la sfîrșit.

In decursul vieții sale, expozițiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani : în România mai ales (Saloanele interregionale de arte plastice din Iași, Expozițiile anuale de grafică din București, Expoziții personale, etc.), dar a participat și la expoziții internaționale (Sofia în 1954, și Varșovia în 1955), a avut expoziții personale în Italia (Roma și Trieste, în 1971) și Franța (Paris și Saint-Germain-en-Laye, în 1979).
Nefiind un cariesrist, nu încercă niciodată să-și promoveze opera executând comenzi pentru Partid, ceea ce explică faptul că fu ținut deoparte, el însuși, de altfel, preocupându-se puțin de reușita socială.

Desenator remarcabil, tablourile sale se recunosc prin tușa lor precisă și virilă. Subiecte adeseori simple, și totdeauna extrase din realitate, ilustrează o înțelegere în profunzime a naturii umane, a peisajelor românești și a oamenilor umili, de care era apropiat (Moș Androne, 1972).
Picta repede și avea darul de a comunica emoția spontană resimțită în contact cu motivul. Este în ziua de astăzi considerat ca unul din cei mai importanți reprezentanți al post-impresionismului românesc.

E primul an când simt mândria de artist fiindcă am lucrat fără gând de câștig împreună cu ucenicii mei de la Academia din Iași, care s-au comportat admirabil, străduind alături de mine, în chip absolut gratuit (...) Am rămas acum numai cu doi : Baba și Alupi. Foarte bune și devotate elemente. Baba va pleca și el pentru că începe Academia de la Iași, unde are de dat în toamnă niște examene teoretice în restanță. Alupi va rămâne, sper, până mă voi urni eu de aici. Numai să nu mi-l scoată din pepeni și pe ăsta prostia și mojicia vreunui călugă.
Nicolae Tonitza, Scrisoare către Cezar Petrescu, 23 octombrie 1936

Preferințele mele merg spre cele două capete inciziv tratate, energice, frumos colorate ale lui Alupi. Iată două excelente studii pentru portrete, simple, sincere, așa cum se cuvine să fie asemenea lucrări.
George Oprescu, în Cronica Anualei de pictură din 1949, Universul, 8 octombrie 1949

Călin Alupi rămâne fără șovăire fidel unei credințe și conceptii despre pictură și despre puterea dramatică a propriului său simț coloristic, pus în slujba unei idei. Multe din lucrările sale, mai devreme sau mai târziu, își vor avea locul cuvenit printre marile valori ale picturii românești, iar numele lui Călin Alupi va sta alături de cel al lui Nicolae Popa și Corneliu Baba, care (în tinerețe), înflăcărați de aceleași visuri și idealuri, au pornit împreună la drum, fiecare cu talentul și destinul său.
Ion Irimescu, Convorbiri Literare, nr 7, iulie 1986

Călin Alupi aparține, cu excelență, generației de aur a picturii românești, cu statut de egalitate valorică față de iluștrii săi congeneri Corneliu Baba și Ion Irimescu. A traversat cu demnitate și cu o impecabilă rectitudine morală vremea, bulversantă pentru artist, a frustrantelor comisii de îndrumare, a absurdelor principii impuse de modelul realismului socialist. Nefiind tentat să cedeze imperativelor timpului, a preferat condiția unui marginalizat. Este de precizat faptul că, în spațiul românesc, puțini au abordat pastelul cu talentul dar și cu exigența lui. Lecția lui Stefan Luchian, rămasă fără urmări vreme de deceni, și-a aflat în Călin Alupi un înzestrat continuator.
Valentin Ciucă, Farmecul pastelului.

Artistul este unul din aceia care nu se mai satură umblînd prin natură. El găsește tot timpul prilejuri de încântare în cele ce îl înconjuară. Pentru a-și putea transcrie bogăția trăirilor, emoțiilor sale, Călin Alupi apelează la o tehnică mai potrivită transpunerii spontane și anume pastelul. Culorile de creion au căldură, iar nuanțele ce se pot scoate sînt de-a dreptul luxuriante. Dacă scheletul construcțiilor este simplu, în schimb cromatica pastelată se dovedește rodul unei elaborări migăloase.
Grigore Ilisei, Un poet al pastelului, Cronica, februarie 1985

Pentru a vedea versiunea cea mai recentă, vă rog consultați cronologia în franceză.

1906	20 iulie : Se naște Calinic, fiul lui Teodor și al Antoninei Alupi, familie de țărani din satul Vancicăuți, județul Hotin, Basarabia (U.R.S.S.)
1917	Rămâne orfan de tată. Tatăl său, soldat în armata imperială rusă, moare pe front în Galiția.
1919	Devine elev al școlii Normale Șendriceni - Dorohoi, avându-l ca profesor de desen pe pictorul Nicolae Popovici Lespezi.
1925	Student la Academia de Arte Frumoase din Iași, unde face desenul artistic cu Jean I. Cosmovici și pictura cu Ștefan Dimitrescu. În timpul studenției este custode al Pinacotecii ieșene. Obține bursa Schiller și Premiul Grigorovici.
1925-26	Este elev, timp de un an, la școala de Ofițeri de rezervă Bacău.
1932	Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Iași, secția pictură, cu calificativul maxim.
1933	Expune la Salonul Official al Moldovei organizat la Iași.
1934	Expoziție personală la Iași.
1935	Profesor suplinitor la școala Normală din Șendriceni, la catedra de Desen și Caligrafie.
1936	Se întoarce la Iasi și participă la expoziții locale. Începând cu acest an a pictat sub îndrumarea lui Nicolae Tonitza (alături de Corneliu Baba, Mihai Cămăruț și alții) schitul Durău, de sub Ceahlău.
1938	Expune în cadrul grupului de artiști moldoveni " Grup Ieșean ", la București, sala Dalles, alături de Al. Clavel, Mihai Cămăruț șî N. Popa. Expoziția a fost comentată favorabil în Adevărul literar și artistic.
1939	Expune la Salonul Official al Moldovei organizat la Iași.
1940-44	Este mobilizat și trimis pe front. Face tot războiul în linia I cu sarcina, printre altele, de a desena pozițiile inamice.
1944	Expune la Salonul Official de pictură și sculptură de la București.
1945	Locotenentul în rezervă Călin Alupi este decorat cu ordinul " Coroana României " cu spade în Gradul de Cavaler cu panglica de " Virtute Militară ". Decorarea sa pentru merite deosebite de arme este menționată în Monitorul Official din 7 aprilie 1945.
1946	Expune în cadrul grupului de artiști moldoveni la București, Sala Dalles, alături de Ion Irimescu, Petre Hârtopeanu și Nicolae Popa.
1947	Este numit asistent la catedra de desen a Academiei de Arte Frumoase din Iași, devine în scurt timp profesor.
1948	Participă la Anuala de Stat de pictură și sculptură organizată la București. Participă la Expoziția regională de grafică de la Iași. Se căsătorește cu Sanda Constantinescu Ballif.
1949	Participă la Expoziția anuală de pictură și sculptură organizată la București.
1950	Profesor la școala medie de arte plastice din Iași. Se naște unica fică, Antonina, pictoriță și profesoară de pictură la Paris.
1953	Participă la Expoziția anuală de Stat a artelor plastice organizată la București.
1954	Participă la Expoziția de artă românească de la Sofia ; primește o diplomă de onoare. Expune la Expoziția anuală de Stat a artelor plastice organizată la București. Este numit profesor la școala medie de arte plastice de la București.
1955	Participă la Expoziția interregională de artă plastică organizată la Iași. Participă la Expoziția de grafică romănească organizată la Varșovia.
1956	Participă la Interregionala de artă plastică organizată la Iași. Participă la Expoziția anuală de grafică București.
1957	Expune la Interregionala de pictură sculptură și grafică Iași.
1958	Participă la expoziția anuală de grafică București . Prezența sa este remarcată în cronica publicată de Petru Comarnescu în " Informația " din Ianuarie 1958.
1962-67	Este numit profesor de pictură la Institutul pedagogic din Iași, dar familia rămâne în București. Participă la toate expozițiile interregionale de pictură din Iași.
1966	Călătorie de documentare în Ungaria și Cehoslovacia.
1971	Expoziție personală de pictură la Galeriile Corso din Trieste - Italia. Expoziție personală de pictură la Centro Australiano Qantas din Roma.
1972	Salon Internațional Paris-Sud.
1973	Expune la Salonul Internațional de Arte de la Paris organizat de Societatea Artiștilor Autonomi.
1975	19 februarie - Evocare " Nicolae Tonitza " în cadrul Serii muzeale omagiale organizate de Muzeul de Artă al României.
1976	Expoziție personală la " Căminul Artei ", București. Expoziție personală la Galeriile de artă, Iași. Participă la Festivalul de artă " Voronețiana ", Suceava.
1978	Expoziție retrospectivă - Muzeul Național de Artă - București : aprox. 150 opere expuse și catalog editat. Evocare " Ștefan Dimitrescu " în cadrul Serii muzeale omagiale organizată la Muzeul de Artă din Iași. Se naște unicul nepot, Nicolas Petrescu, autorul acestui site.
1979	Participare la Expoziția de la Maison Nationale des Artistes din Paris. Expoziție personală la Saint Germain en Laye - Franța.
1980	Se întoarce definitiv la Iași.
1985	Expoziție cu pastelurile de iarnă de la Tărâță la Galeriile Casei Cărții din Iași, la inițiativa directorului centrului de librării Iași, Ilie Dodea.
1986	Expoziție la Galeria Comitetului de cultură al județului Iași. 20 iulie - Seară omagială la Palatul Culturii din Iași. Sărbătoarea a 80 de ani de viață. Expoziție în Sala " Coandă ".
1988	19 septembrie : se stinge din viață la Iași pictorul Călin Alupi, fiind inmormântat în Cimitirul Eternitate (Iași).

Nr.3699 din 16 Mai 2002
Retrospectiva Calin Alupi la Parlamentul României (15 Mai - 9 Iunie 2002)
La Galeriile de Arta "Constantin Brancusi" din Palatul Parlamentului, a avut loc ieri vernisajul expozitiei retrospective Calin Alupi, reprezentant de frunte al postimpresionismului romanesc. Expozitia, organizata la initiativa si prin stradania scriitorului si colectionarului Grigore Ilisei si a sotiei artistului, doamna Sanda Alupi, reuneste aproape 180 de lucrari-pasteluri si uleiuri - aflate in colectii de stat si particulare. Intitulata In memoriam, retrospectiva este reprezentativa pentru creatia marelui pictor, care a trait intre
anii 1906-1988, fiind discipol al lui Nicolae Tonitza, coleg de generatie si prieten cu Corneliu Baba si Ion Irimescu. Ca si acestia, a fost profesor la Scoala de Belle Arte din Iasi, orasul de care este legata cea mai mare parte a biografiei si operei sale. Expozitia este a doua retrospectiva gazduita de capitala. Prima a avut loc in 1978 la Muzeul de Arta al Romaniei. Lucrari semnate de Calin Alupi se afla in multe colectii de peste hotare, in tari precum Italia, Franta, Spania, Germania. Constantin COROIU